Piața europeană de autoturisme crește din nou, dar industria auto din România pierde locuri de muncă. Între 2021 și 2025, companiile prezente în fiecare an al perioadei și-au redus personalul cu peste 30.000 de oameni, deși cifra de afaceri a sectorului a crescut. În primul semestru din 2026, producția de autovehicule a scăzut cu 12,7%. Un furnizor bine administrat, cu certificări la zi și cu clienți printre marii furnizori de sisteme, poate pierde în același timp un program de motor termic care nu se mai reînnoiește, un contract de cablaje mutat în altă țară și marja pe un contract cu preț fix negociat înainte de scumpirea energiei.
Constatarea centrală a raportului este că volumul alocat României nu mai urmează cererea europeană. El depinde de deciziile grupurilor internaționale despre ce model se fabrică și în ce uzină. Fabricile constructorilor tradiționali din Europa lucrează la circa 60% din capacitate, iar fiecare model și fiecare contract de furnizare se compară cu locații care au energie sau manoperă mai ieftină. La acest test, avantajul României s-a redus. Costul orar al muncii a crescut cu 64% între 2021 și 2025, iar în a doua jumătate a lui 2025 energia pentru industrie a costat cu 43% mai mult decât în Spania. Efectul diferă de la o verigă la alta. Producătorii de cablaje electrice au pierdut o treime din personal, iar cei de componente pentru motoare cu combustie internă au intrat în declin. Cele două uzine de asamblare și producătorii de electronică și-au crescut cifra de afaceri cu personal aproape neschimbat.
Anul 2026 a adăugat două presiuni noi peste tarifele americane de 15%: conflictul din Orientul Mijlociu, care a scumpit energia în toată Europa, și creșterea cu 65% a exporturilor de vehicule ale Chinei în primul semestru. Datele arată că efectele se văd deja în ocupare și în marje.
Raportul urmărește drumul acestor tendințe prin industria europeană până în bilanțurile celor patru verigi ale lanțului românesc: producătorii de autovehicule, furnizorii de rang 1 de sisteme, furnizorii de rang 2 și 3 de componente și prelucrătorii de materie primă. Arată și ce înseamnă sectorul pentru economie. Industria auto are 14,6% din ocuparea industriei prelucrătoare, a doua pondere din Uniunea Europeană. După estimarea noastră, costul muncii celor 205.000 de angajați direcți aduce la buget circa 1,9 miliarde de euro pe an.
Analiza pornește de la situațiile financiare a 2.325 de companii din lanțul auto, urmărite între 2021 și 2025. Perimetrul de referință pe 2025 cuprinde 936 de companii cu cifra de afaceri de cel puțin 1 milion de lei. Datele de bilanț sunt citite alături de statisticile Institutului Național de Statistică („INS”) și ale Eurostat, de Raportul asupra stabilității financiare al Băncii Naționale a României („BNR”), de datele ACEA și ACAROM, de studiile BCG, Roland Berger și ale Agenției Internaționale pentru Energie („IEA”) și de Buletinul Procedurilor de Insolvență („BPI”). Concluziile provin din analiza independentă INFINEXA a datelor procesate.
Raportul complet se poate descărca în format PDF, în limba română sau în limba engleză:
Ce veți găsi în raportul complet
Prima parte descrie piața globală: volumul de vehicule stagnează, creșterea s-a mutat în Asia, iar valoarea unui vehicul trece de la mecanică la baterie, electronică și software. A doua parte arată presiunea asupra Europei: supracapacitatea fabricilor, reducerile de personal anunțate de furnizori și noile reguli privind emisiile, conținutul european, tarifele și oțelul. A treia parte analizează România: cele două uzine de asamblare, bilanțurile celor 936 de companii, evoluția pe grupuri de produs și costul de producție comparat cu locațiile concurente. Ultima parte arată cum ajunge o tendință globală în bilanțul unei companii, ce semnale apar înaintea dificultăților financiare și cum poate evolua sectorul până în 2030, pe o traiectorie de încetinire și pe una în care România pierde producția unui model major.
Raportul este scris pentru băncile și finanțatorii cu expunere pe sector, pentru furnizori și managementul lor, pentru practicienii în insolvență și restructurare, pentru organizațiile patronale și pentru autorități. Considerăm că într-un lanț auto momentul potrivit pentru intervenție este cel în care o companie nu primește nominalizarea pentru un program nou de vehicul, cu doi până la patru ani înainte ca bilanțul să se deterioreze. Raportul arată ce semnale apar în acest interval și cum pot fi citite la timp.
